Data: 21.09.2019   |   Harta site-ului |  Contact  

   

Un capitol special pentru concerte? Da. Dupa primul concert trait la maxim (Mayhem) am luat decizia ca e necesara crearea unui nou capitol... mai ales ca mai avem bilete la alte 6 concerte (pana in decembrie 2009), iar mie imi place sa povestesc ce-am vazut, ce m-a impresionat si ce nu... Deci, povestiri sa tot fie de acum incolo (cel putin 5 luni de-acum inainte)...

Mayhem festival

Intr-o insorita zi de sambata (11 iulie 2009) ma pomenii ca particip la primul festival death metal din viata mea. Lume multa, ca la festival...

Participantii, de toate natiile (cu pielea mai inchisa, cu ochi migdalati, cu tenul alb ca nordicii, cu trasaturi tipice de europeni sau afro), se intreceau parca in costumatii din cele mai ciudate.
Imbracaminte predominant neagra, cu imprimeuri cu tot felul de scheleti si capete de mort, bocanci cu talpa groasa, lanturi si fermoare ... cercei in urechi, obraji, buze, nas si burice ... tatuaje la vedere (pe brate, burti, spate si picioare)... capete "luminate" (rasi in cap, dezvaluind de cele mai multe ori cefe late si bronzate) si mai putin "luminate" (cu parul lung, tinut de unii pe spate, gata de a fi rotit prin aer cu miscari ample si rapide, de altii ca o creasta)... suvite roz, verzi si mov se puteau regasi in frezele atat ale duduilor cat si ale "domnilor"... machiaje ciudate ... buze negre, muuult negru pe la ochi iar unii chiar pudrati cu fard alb pe toata fata (peste care erau pictate cu acelasi negru obsedant, forme tribale) ...

... o mare "neagra" de oameni in fata scenelor, cu una sau ambele maini ridicate si aratand doua degete (aratatorul si degetul mic) celor de pe scena... multe racnete, decibeli peste limita admisa... multa bere, curele si bratari cu tinte... cam asta era atmosfera generala.

Dupa o ora imi duduia creierul si orice mi-ai fi spus m-ar fi deranjat. Intrasem deja in atmosfera.
"Super tare!" a fost exclamatia lui Lorin. In vreme ce Lorin se bucura de priveliste si "muzica" asta, eu eram oripilata. Nu ma gandeam decat la cele alte 6 concerte la care avem deja bilete iar eu am raspuns afirmativ cand am fost intrebata daca vreau sa vin...

Tineri (17-25-30 ani), domni si doamne intre 2 varste(35-50 de ani), "cercelati", "imbratalati" si "curelati" nu se manifestau deloc violent, desi dupa imbracaminte, articolele decorative de pe fata si mimica fetei puteai zice altceva.

Ba din contra, toti se plimbau linistiti prin arealul organizat la Mayhem festival - Mountain View, migrand de la o scena la alta pentru a urmari reprezentatiile zgomotoase din care eu nu prea intelegeam nimic. Singurele cuvinte pe care le-am inteles printre racnitulile celor de pe scena (si nu numai) au fost: moarte, frica, sangeros si libertate. Hmmm...

Interesant era ca numai in fata scenelor se manifestau in acest mod. In rest, socializau linistiti (ba chiar am surprins niste zambete de sub machiajul ciudat) pe zonele cu iarba de langa scene si zona cu magazine (cu mancare, bautura si imbracaminte).

Pentru a cumpara bere (asta era singura bautura alcoolica permisa), trebuia sa te prezinti cu un act de identitate la niste doamne ce te verificau (ca la scola:"Caietele la control!"). Dupa ce faceai dovada ca ai peste 18 ani, doamnele de la "catedra" te catadicseau cu o bratare galbena sau rosie. La o ocheada rapida la marea de oameni(ce se manifesta in fata scenelor), iti puteai da seama rapid ca muuulta bere avea sa curga pe gaturile uscate dupa atatea zbieraturi si zbuciumaturi ...

Magazinele de imbracaminte erau de fapt niste tarabe in aer liber prin care am cautat si eu un hanorac pentru ca desi aveam bluze groase la noi(ba chiar si o patura), le-am lasat in masina, sperand sa le luam cand se racoreste. Gresit. O data iesit pe poarta festivalului, nu mai puteai intra. Asa ca ma conformez si purced a explora tricourile si hanoracele negre cu nume de formatii rock (cu nume si scris inspaimantator), cu scheleti... Nu reusesc sa gasesc ceva pe placul meu si platesc "cu ochii inchisi" un hanorac negru, cu gluga si cu o multime de capete de mort pe spate.

Spre seara (pe la 6-7 p.m.) ne indreptam spre scena principala (ca un gigant amfiteatru; o parte cu scaune - la baza scenei, o parte cu iarba - la nivelul copertinei ce acoperea scena). Am stat la peluza (adica pe iarba nu pe scaune). Impropriu spus "am stat pe iarba". De fapt toata lumea (indiferent ca avea sau nu bilete pe scaune sau la peluza) era in picioare in timpul reprezentatiilor formatiilor perindate pe scena.

Scena... ba in flacari, ba in fumuri, era inundata in lumini rosii (de cele mai multe ori), mov, galbene si albe.

Mie mi se parea ca una si aceeasi formatie iese si intra pentru a performa ceva (cu multe duduituri, scartaituri, hodorogeli si racnete) la care o multime de oameni aclamau ca disperatii de pe imensul amfiteatru. Intre doua racnete, Lorin imi explica: "astia sunt Killswitch Engage"... "Slayer"... "Marilyn Manson"...

La Slayer a inceput nebunia... Doi gigei "bine facuti", rasi pe cap, la bustul gol, in pantaloni army si bocanci s-au repezit la garduletul ce despartea zona de iarba de cea cu scaune (3 fire de fier beton sprijinite in cate-un stalp din 2 in 2 metri). Eram chiar acolo. Faceau ca toti dracii. Isterie totala. Ba unul chiar avea si tatuat "Slayer" pe spate. Stiau toate versurile astora. In speranta ca voi intelege ceva din ce se "canta" pe scena, ma dau mai aproape sa-i aud pe impielitatii astia doi calare pe gard... Nici de la ei n-am inteles ni'ca...

Am concluzionat... nu ma mai concentrez sa inteleg ceva, ca o sa ma doara capul... Oricum e vorba despre moarte, rautate, disperare, frica, invidie, nedreptate, trufie ... si altele de genul asta.

Ma uitam stupefiata la multimea de oameni parca nervoasa, dracoasa si nu intelegeam de ce sunt nemultumiti, de ce se incrunta, de ce racnesc si tipa. Am avut totusi si un moment de bucurie... am prins cateva cadre minunate pentru colectia mea de "poze din California". Si asta era una din "fetele nevazute" ale Californiei.

Am plecat acasa pe zece carari, dupa vreo 6 ceasuri de indurat cu stoicism multimea de decibeli din Mayhem festival. Desi la dus nu facusem mai mult de 30 de minute, la intoarcere am condus o ora, datorita multimii de masini iesite aproape in acelasi timp de la festival, blocand la propriu intreaga autostrada. Toate cele 5 benzi ale sale erau pline. Vedeam numai beculete rosii...multe beculete rosii... prea multe beculete rosii...am mers aproape bara-la-bara... ingrozitor.

Multi dintre fanii acestui gen se vor uita urat la mine dupa citirea acestei pagini, dar asa am vazut/simtit eu acest eveniment... dupa care am ramas totusi cu o intrebare: "De ce racneau "domnitele" si "domnii" aia?"...

In speranta ca voi descoperi raspunsul la urmatorul concert, inchei aici povestioara mea, lasandu-va sa vizionati si galeriile foto din aceasta pagina ...



   
    1. Mayhem - festival death metal
    1. Mayhem festival
Daca iti place ce citesti / designul site-ului ...