Data: 26.05.2019   |   Harta site-ului |  Contact  

   

Concertul numarul 2... Acesta a venit pe "nepusa masa"...Intr-o zi de joi dimineata(30 iulie 2009), Lorin vine la mine si ma anunta ca "Am pierdut un concert.". Primul meu gand a fost ca n-am fost atenta la remember-urile din calendar ... "Nu, nu e vorba de concertele la care avem deja bilete. E vorba de alt concert.Unu' nou, pe care nu putem sa-l ratam." fu replica lui. Imi mai zice grabit 3-4 formatii ale caror nume nu-mi spuneau nimic si pleaca in graba sa comande bilete...

Crew fest

Al doilea concert rock... in aceeasi luna... "Fructuoasa luna" zic...
Acum aveam imaginea primului concert in minte, cam stiam la ce ma inham. Dar acum aveam bilete pe scaune, in fata scenei. Zic: "o sa prind cadre mai bune cu cei din jurul meu si o sa-i vad mai bine pe disperatii de pe scena"... Zis si ... o sa va povestesc daca si "facut"... Nu am luat in calcul ca se aude muuuuuult mai tare decat pe peluza. Inchipuiti-va cum e sa stai cu o boxa langa fiecare ureche. O boxa obisnuita de combina (nu vorbesc de boxe de concert). Amplificati de 10, sau mai bine de 20 de ori. Stateam in picioare si vibram cu totul. Pantalonii imi fluturau. Nu glumesc. Ingrozitor, a fost. La o analiza rapida a celor din jur, descopar ca toti erau echipati cu dopuri de ureche (rosii, verzi, galbene)... De inteles, avand in vedere volumul de decibeli pe centimetru patrat.

Acest festival(Crew fest) a avut loc in acelasi Shoreline Amphitheater din Mountain View, ca si Mayhem. De acum incolo, analizele mele se vor raporta tot timpul la concertele precedente. De aceea vorbesc comparativ la Mayhem festival.

Avand experienta festivalului trecut, stiam care-i treaba si nu mai eram asa uimita. Numai ca de data asta , biletele pe scaune s-au dovedit a nu pica tocmai bine... urechile mele plangeau... colac peste pupaza, o duduie din spate tipa din toti rarunchii la intervale neregulate de timp (astfel ca nu puteam sa ma pregatesc cu mainile peste urechi din timp) in mijlocul unei cantari, cand toata lumea asculta si doar balansa "cuminte" din maini...

Mainile , tot pe sus, tot cu doua degete (aratatorul si cel mic) ...
Publicul?!? La fel de "negru" ca la Mayhem festival... la fel de incureliti, inlantuiti (cu referire la lanturile purtate pe langa pantaloni), dezlantuiti (in ceea ce priveste manifestarile provocate de "galagia" de pe scena), incercelati si machiati cu stridentul negru. Si eu eram de-acum mandra de hanoracul meu negru, cu gluga si capete de mort pe spate... ma incadram perfect in peisaj. Nu s-ar fi legat nimeni de mine si nimeni n-ar fi zis ca "rock-ul nu e viata mea". Eram de-a casei.

In mai putin de doua ceasuri, dupa expresia fetei, puteai zice ca-s batuta. Parca ma batuse cineva peste urechi cu paru'. La un moment dat, m-am dezmeticit... mi-am lasat pletele pe umeri (ca o adevarata rockerita) salvand un pic din sanatatea urechilor mele chinuite de scrijelelile, scartaiturile si grohaiturile venite dinspre boze si de racnetele fioroase de prin jur. Mai tarziu, cand aproape nu ma mai puteam tine pe picioare, de rau ce-mi era, mi-am pus si gluga. Chipurile "era frig". Da' de unde?! Imi vibra tot. Si stomacul si ficatul si splina. Nu stiu daca inima imi mai batea, da' important e ca imi bate acum...si ca va scriu din ce am mai facut pe aici... ca vorba lui Lorin "cu asta ramanem"...
In pozele de mai jos ne puteti vedea pe amandoi... agonie si extaz... ghici care cui i se potrivea?!?

Si sa continui... Eram cand pe scaun cand in picioare - sa vad mai bine masa "neagra" de oameni ce racnea si se manifesta energic dupa vreo reprezentatie si sa fotografiez expresii incruntate, aproape dracoase. Greu, greu de facut asta. Dupa uitatura mai mai ca ziceam ca ma iau astia la batatie daca indraznesc sa le fac vreo poza. Asa ca m-am multumit cu fotografierea scenei si a multimii (in ansamblu).
La un moment dat, primesc parca o consolare de la Lorin : "Nu e ca la Mayhem fest. Astia-s mai cuminti."... Mda, sa zicem...
Nenii de pe scena, grupati cate 3,4 sau 5, formau cate-o formatie cu cate-un nume bizar de stateam interzisa ("imi statea ceasul", cum ar zice profesorul meu de matematica inainte de a ne prezenta notele la lucrare), citind pe panzele negre din fundalul scenelor, denumirile lor: "Theory of a Deadman","Godsmack" sau "Charm City Devils".

La fel ca la Mayhem. Nicio diferenta notabila. Ba nu. Mint. O diferenta era totusi... ca acum cei de pe scena mai si cantau. Printre doua trei racnete, mai apucau sa cante si niste note muzicale. Iar de inteles, daca ma chinuiam un pic, puteam intelege doua versuri unul dupa altul...

Dupa trei ore hotaram ca tre' sa mergem. "Am vazut, ne-am descarat, acum mergem."zise Lorin mandru de el.
Si ne pornim spre iesire, oprindu-ma pentru inca 2-3 momente pentru vreo cateva poze "artistice". Nu mai vedeam bine, si drept urmare ultimele poze au un efect "deosebit" de blur total/partial (in ceata si miscate - pentru necunoscatori).

Am plecat acasa pe douazeci de carari, dupa doar trei ore de festival. Plecasem din timp (mai devreme de reprezentatia ultimei formatii din festival), asa ca drumul de intoarcere a fost degajat... numai eu ma simteam de doua ori mai obosita decat la precedentul concert... Si in timpul saptamanii... si neinformata din timp...asa ma pregateam si eu sufleteste de ce urma...

Cam atat de la Crew fest (ca reporterii de pe la tv..."aveti legatura")... Va las acum sa vizionati galeria foto ...



   
    1. Crew festival
Daca iti place ce citesti / designul site-ului ...