Data: 21.09.2019   |   Harta site-ului |  Contact  

   

Concertul numarul 3...

Green Day

Al treilea concert ... a fost unul cu mai putine traume. Desfasurat intr-un frumos amfiteatru in San Jose (la HP Pavilion) in 18 august 2009... Vai, dar ce cuvinte! Par sa prevesteasca ceva "de bine" in cele ce urmeaza... Sa vedem... (Apropo, va astept comentariile pe acest site - in sectiune de inregistrare si comentarii.)...

De cum ajungem in San Jose, la HP Pavilion, dam de niste domni politisti care ne indicau drumul spre parcare ... Nu va inchipuiti ca era nebunie pe strazi! Nuuuu. Totul are linistit. Intr-adevar mai multi oameni pe trecerile de pietoni (parca erau "la defilare"), conducatori auto linistiti si zambitori - unii intrebandu-se parca "cei cu toata lumea asta?! unde se duce? Vreau si eu!", altii "Acum ajung in parcare!". Noi faceam parte din cea de-a doua categorie... Cu ochii mari, curiosi si agitati, incercam sa ne gasim loc de parcare. Dupa doua ture in jurul amfiteatrului, hotaram ca trebuie sa intram intr-o parcare cu plata. Nu mai putin de 20 de dolari (pentru 3 ore de concert). Mult, dar a meritat, avand in vedere ca doar traversam strada si ajungeam la destinatie.

Inhatam rapid geanta cu echipamentul foto (plus doua noi lentile, special achizitionate pentru poze la concerte) si purcedem in multimea de pe trotuare... Ajungem...La intrare, surpriza! "Nu aveti voie cu aparatul acesta foto! Doar cu unul mic, de buzunar!". Stupoare... In 2 secunde, fetele noastre se transformasera vizibil (din zambitoare si "gata de petrecere" in triste si "la naiba!"). Cumparasem lentila zoom special pentru acest eveniment. Lorin hotaraste sa se intoarca la masina (sa lase bijuteriile). Daca ne-ar fi furat cineva masina nu ne-am fi suparat pentru masina ci pentru camera si lentile (care fie vorba intre noi, valoreaza mai mult decat masina)...

Blegiti si impacati cu gandul ca nimeni nu poate face poze "profesioniste" la concert, verificam biletul si ne indreptam spre zona in care trebuia sa stam (dar nu inainte de o verificare corporala la intrare)...

Asteptam cuminti pe scaune, inceputul concertului... Intre timp, studiam atent sala - imensa, care avea in mijloc, undeva pe tavan, un cub pe ale carui fatete se afisau mesaje si poze ale celor de acolo (trimise prin sms la un numar cu suprataxa, ca deee, suntem la concert, nu?). Toata sala reactiona (cu aplauze, tipete sau "uu"-ieli) la mesajele date (de exemplu: "sa tipe toata lumea care iubeste Green Day!", "Multumesc mama pentru biletul la acest concert." sau "Julie, vrei sa fii sotia mea?")... Frumos.

Dupa vreo 10 minute, apare pe scena un nene imbracat intr-un costum de iepure (roz). Toata lumea:"HA HA HA! HA HA HA!". Eu nu ma putem gandi dacat la diferenta dintre acest concert si violentele experiente de la concertele anterioare... Auzi, iepure roz care se face ca a gresit intrarea, ca nu stie unde e, care incerca sa bea dintr-o sticla de ceva (prin gura imensului cap roz al costumului)...Unde-s racnetele si tipetele premergatoare concertului(asa cum eram obisnuita, de-acum, de la concertele anterioare)?

Incepe concertul. Si pentru a nu fi luata prin surprindere, ma echipez rapid cu dopurile de urechi. De la prima melodie ma intreb daca am nimerit bine sala...

Am fost atenta la tot. Publicul?!? Tot cu mainile pe sus, dar de data aceasta se miscau lent, in ritmul muzicii, de la stanga la dreapta si inapoi... Un public foarte diversificat... de la flacai si domnisoare (tinere de liceu) cu creasta roz sau verde, pana la domni in camasa si jeansi si doamne cu bluze office si fuste trei sferturi... Aici eu nu ma incadram cu imbracamintea; capetele de mort de pe spatele hanoracului (de care eram tare mandra la Mayhem fest) nu erau in acord cu atmosfera, asa ca le-am facut pitite in fanta ce se crease intre spatarul si sezutul scaunului...

Billie Joe Armstrong (solistul vocal al trupei) sustinea live, un concert de zile mari. "Nenea" acesta, cu machiaj negru pe la ochi, cu parul valvoi si nelipsita chitara, chiar canta. Vorba vine "nene"... Are doar 37 de ani si a reusit sa ridice sala in picioare si sa o tina asa pana la sfarsitul concertului. Am avut parte de 3 ore de muzica buna, de melodii in voga, mai cunoscute sau mai putin cunoscute de mine. Trei ore in care solistul alerga de la un capat la altul al scenei, se urca pe cate-un difuzor pentru a fi mai la inaltime, se tavalea pe jos si canta de acolo o melodie lenta, schimba chitarile de la o melodie la alta (am numarat vreo 7, dar cred ca erau mai multe, avand in vedere ca avea o persoana care i le intindea si punea cureaua fiecareia peste capul solistului), facea spectacol invitand persoane din public sa cante anumite melodii in locul lui, sau sa cante la chitara. Spectacol, de la secunda 1 pana la sfarsit.

In concluzie, "Minunaaaaaaat. Asa da."

   
    1. Concert Green Day
Daca iti place ce citesti / designul site-ului ...