Data: 26.05.2019   |   Harta site-ului |  Contact  

   

Concertul numarul 5...

AC/DC

.. a avut loc in 2 septembrie 2009, in San Jose, in incinta HP Pavilion ...
Era pentru a doua oara cand paseam in incinta imensului amfiteatru acoperit "botezat" dupa numele importantei marci HP. Invatasem lectia de data trecuta (de la concertul Green Day): aveam sa platim 20 de dolari pentru parcare, nu era permis accesul in incinta cu aparate foto performante (dar eram "inarmati" cu un micut aparat cu stabilizator de imagine - singurul lucru permis)...
In fata intrarii... doi tineri protestau: unul cu o pancarta pe care scria "ISUS SAID: Why do you call me LORD, LORD, and do not do the things I say?" si altul purtand un discurs la un megafon... totul "impotriva dracosilor" care alesesera sa participe la acest concert si fluturau de zor biletele prin fata celor doi.
Dupa verificarea corporala de la intrare aveam sa poposim cateva minute la un "pahar de vorba" cu prietenii nostri Dizzy si Rocsana (care aveau si ei bilete la concert, dar pe doua locuri aflate fix in capatul opus celor detinute de noi)... Pozele din aceasta pagina sunt facute din ambele parti: unele de catre mine; altele de Rocsana.

Pe la 8.45 p.m. ne cautam locurile in sectiunea 18, o sectiune aflata in partea dreapta a scenei... Nu ne-a luat mult sa ne gasim locurile... Pe scena performa o formatie care nu canta deloc rau... Noi (ca de altfel intreaga sala) asteptam reprezentatia AC/DC. Cu o precizie de ceasornic, la 9 fix, "dracoasa" AC/DC isi face intrarea, in uralele celor din sala.



O multime de cornite rosii (un fel de bentite cu baterii care produceau curent celor doua becuri din cornite) se aprinsesera, ca la un semn... iar acest lucru s-a mai repetat de doua ori pe parcursul cantarii (cand Angus Young, chitaristul si co-fondatorul formatiei, facea un semn cu mana dreapta spre cap - cu degetul aratator in sens de cornita deasupra capului sau). Semnul era facut cu o singura mana pentru ca pe cealalta o folosea pentru minunata sa chitara, iar ce iesea e greu de explicat in cuvinte. Chiar e foarte greu. E ca si cu o foografie, care spune mai mult decat 100 de cuvinte.

Melodii ca "Thunderstruck", "Highway to Hell", "Back in Black" si "Rock 'N Roll Train" sunt doar cateva care au facut publicul sa-si iasa din minti. Toata lumea era in picioare. Chiar si cei din fata scenei, care aveau fiecare scaunul lui) erau in picioare si toti, da, chiar toti, cantau o data cu Brian Johnson - solistul vocal al trupei si tineau ritmul impus de melodie, cu mainile in aer.



Fanii?!? De toate varstele. Intr-adevar majoritatea erau trecuti de prima tinerete. Sa fi vazut niste "doamne" cu parul un pic incaruntit cum faceau ca toate visele, iar partenerii lor, cu ceva chelie si burtica, cum ridica mainile in sus si tin ritmul tuturor melodiilor. Mai ca-mi era teama sa nu le stea inima pe acolo, si sa se intrerupa concertul din cauza vreunui incident. Nu, nu s-a intamplat asa ceva. Bag de seama ca erau antrenati deja... vreo cativa ani buni...



Faimoasa trupa australiana (infiintata in 1973) a incantat prin prestatia ei - ajutata si de decoruri impresionante (o locomotiva de tren cat toata scena in prima parte a spectacolului, patru tunuri in partea a doua a sa), dar si de doua ecrane pe care se proiectau cand bucati din videoclipurile lor, cand imagini live de pe scena.

In cateva cuvinte:"Suuuuuperb! Asta da reprezentatie! ASA DA.". Cred ca va mai trece multa apa pe Dunare pana sa zic la fel despre vreun concert rock.

   
    1. Concert AC DC
Daca iti place ce citesti / designul site-ului ...