Data: 21.09.2019   |   Harta site-ului |  Contact  

Concertul numarul 9...

Metallica

... a avut loc in 12 decembrie 2009, in San Jose, in incinta HP Pavilion. Biletele la acest concert le luasem cu vreo jumatate de an inainte. Doream imens sa-i vad in carne si oase, sa-i aud live (mai ales baladele). Asteptam cu nerabdare ziua concertului. Banuiam ca va fi ceva grandios. Doar sunt Metallica... De cum intram, dam de o scena imensa, amplasata in mijlocul salii. De tavan, deasupra scenei, erau atarnate niste bucati de metal (ca niste sarcofage) de care era prinsa aparatura de lumini si boxele imense.

Sala era arhiplina. Toti asteptau nerabdatori, urmarind, ca si noi, cu ochii iesiti din orbite, pe fiecare sunetist sau om de lumini ce intra pe scena, pemtru ultimele reglaje.

Inceputul concertului a fost reprezentat de un adevarat spectacol de sunet si lumini (lasere). Totul era perfect calculat iar reactia salii era pe masura grandorii la care asistam. La o ocheada rapida constat ca multi tineau ritmul cu mainile si capetele. Iar Lorin... parca exagera de-a binelea. Cica simtea muzica... hmmm... cu parul lui de-acum lungut si zbuciumand din el inainte si-napoi... ma rog...
Ma uit in jur. Nimeni deranjat de miscarile lui Lorin. Fiecare in treaba lui, care cu mainile pe sus, care cu capetele (rase sau cu plete) leganand energic si cantand fiecare vers al melodiilor interpretate pe scena. Ma linistesc rapid si continui sa tin si eu ritmul(mai rezervat) - doar din picior.



Ma gandeam ca la o asa maretie de scena, n-o sa vedem nimic, desi stateam destul de aproape de ea. Da' de unde? Si asta era calculata.
James (Hetfield), Robert (Trujjillo) si Kirk (Hammett) isi schimbau permanent pozitia pe scena, astfel incat in orice moment fiecare parte a salii sa poata urmari un artist in plan principal, si pe ceilalti in plan secund.
Lars(Ulrich) era mereu in centru si asta doar din cauza instrumentului la care performa(tobe) ca altfel, ma gandeam ca o lua si el la picior. S-a ridicat de vreo doua ori si a venit langa James acompaniindu-l cu betele de tobe, dupa care ... evident, le-a aruncat in public. Solo-urile de chitara ale lui Kirk, dar si ale bass-istului Robert mi-au facut pielea de gaina. Totul era complex si fiecare nota era acolo, la locul ei.

Au cantat cu mare drag, pana la epuizare timp de 2 ore si jumatate. Si toata sala canta impreuna cu ei(melodii de pe albumul "Death Magnetic" - al noua-lea lor album, scos ca un tribut pentru toti ce i-au pierdut de-a lungul celor 28 ani de cand canta impreuna) iar la balade, toti se linisteau brusc din agitatia care-i strabatea. Parca in transa, toti raspundeau cu aceeasi reactie. Inclusiv eu. Inclusiv Lorin. Asta inseamna sa transmiti pe scena.

Momentele artistice erau alternate cu cele de repaus vocal si socializare. Am aflat astfel ca spectacolul la care participam era ultimul din anul 2009, ultimul in California, cum spuneau ei "acasa".

Metallica stie sa ne tina aproape de ei, stie sa transmita.



La sfarsit, la bis, au cantat melodia/balada mea preferata "Nothing Else Matters". Si pentru ca si aici am filmat(doar 1 minut jumatate mi s-a permis), va invit s-o si ascultati:

    1. James Hetfield - Concert Metallica - 12 decembrie 2009; San Jose, CA
  • Kirk Hammett
  • Lars Ulrich
  • Robert Trujillo
  • James Hetfield
Daca iti place ce citesti / designul site-ului ...