Data: 13.11.2019   |   Harta site-ului |  Contact  

   

Santa Cruz

In acest orasel am ajuns in 8 august 2009, intr-o insorita zi de sambata. Noroc cu prietenii nostri romani, ce locuiesc in Santa Clara (Rocsana si Dizzy) care ne-au mai tras din casa...

Dupa doua saptamani de stat in casa in weekend, eu si Rocsana ne hotaram sa facem planul:"vizita in Santa Cruz". Baietii nu trebuiau decat sa mearga (fara vreo aprobare prealabila). Rocsana imi povestise acum vreo luna ca au vizitat Santa Cruz si au incercat (fara succes) sa intre si la "Mystery Spot" - una din atractiile turistice ale zonei. "Fara succes" am spus, pentru ca aici se intra daca ai noroc ca biletele sa nu fie deja cumparate pe internet. Pentru ca stiam deja care-i treaba, hotaram rapid sa luam bilete. Vestea face cateva drumuri : de la biroul meu la biroul lui Lorin, de la calculatorul Rocsanei pana la cel al lui Dizzy, totul via messenger... si in final se hotaraste: Dizzy comanda biletele.

Tot pe cale electronica, primesc si informatia despre ora la care urma sa intram: 2:46 p.m. Afland de la Rocsana ca drumul e destul de aglomerat in weekend, imi fac rapid o socoteala si anunt ca eu si Lorin vom fi in Santa Clara pe la ora 12.00. Se aproba dinspre Santa Clara si acum anuntul catre domnul de la 100 de metri distanta - in aceeasi cladire : "Lorin, avem bilete comandate deja de Dizzy. Noi trebuie sa plecam de-acasa la 11.00." (cu gandul ca la 11.30 iesim din casa - cum ii sta in fire lui Lorin - si tot ajungem bine la 12, asa cum anuntasem). "Bine." mi se raspunde de la capatul celalalt.

Sambata cu pricina, ma pomenesc ca plecam din casa la 11 (asa cum ma-ntelesesem cu Lorin), Prima oprire: la restaurant sa mancam micul dejun. Numai bine, la 11:30 plecam spre Santa Clara, iar la 12 eram deja acolo. Ne inhatam prietenii si o pornim spre Santa Cruz. Marcam pe GPS prima destinatie: Mystery Spot. De cum ajungem, ne pomenim in mijocul unei paduri seculare. Aici aveam sa dam peste "locul misterios". Biletul acoperea un tur de jumatate de ora insositi de un ghid care avea menirea de a ne induce ideea de "ciudat" si "misterios", pe tot parcursul vizitei.

O casuta de lemn contruita pe un deal de inclinatie mare, sprijinita intr-un copac avea sa fie punctul culminant al turului. Am stat cateva secunde cu ochii holbati la aratarea aia de casa, gandindu-ma nu mai mult de alte 2 secunde daca sa intru sau nu in ea (s-o darama pe mine si raman acolo)...

Dupa 2 demonstratii cu o mingie, o sticla de apa care pareau ca "aluneca la deal", pe o bucata de lemn proptita in fereastra casutei inclinate, suntem invitati inauntru. Aici surpriza! Podeaua inclinata si alunecoasa (datorita multimii de pantofi care au tot calcat-o, cel putin de 500 de ori pe weekend) avea sa dea dureri de cap baietilor nostri care se ambitionau sa-si explice teoriile fizicii. Era intr-adevar ceva deosebit. Nu mai vazusem niciodata asa ceva. Podele inclinate, dar peretii pareau drepti (analizand dupa textura/fibra lemnului ce constituia fiecare perete).

Eu si Rocsana am intrat in jocul "locului misterios" si fara sa ne pese de forta cetripeda, centrifuga sau de acceleratia gravitationala, ne apucam a experimenta tot ce domnisoara ghid ne aratase in prezentarea de cateva minute: stat pe coltul unei mese, aplecat pe spate (foarte putin) - cine privea putea fi impresionat de mobilitatea fizica a nostra (parand ca facem podul, dar nu ne tinem in maini), ne cocotam pe pereti si zambim artistic la domnu' cu aparatul foto...
Foarte distractiv. Dupa ce ne saturam de experimentat, iesim cu chiu cu vai din casuta (folosind balustradele strategic amplasate si portiunile de podea cu banda antiderapanta aplicata special pentru a iesi din zona in care s-a facut experimentul).

Afara, un nou experiment: suntem insirati vreo sase oameni (pe prispa casei, pe o barna de lemn - verificata cu bolobocul, pentru a ne convinge cat de inclinata e) de la cel mai inalt la cel mai scund. Bineinteles ca si eu si Rocsana raspundem "prezent" si ne inhatam locul in randul de 6 persoane; lasam publicul, sa faca poza initiala, de grup. Experimentul continua cu inversarea locurilor:primul cu ultimul, al doilea cu penultimul si al treilea cu al patrulea. Surpriza se dezvalui atat pentru noi sase (de pe barna de lemn), cat si pentru publicul nostru. Ordinea se inversase: ultimul (din pozitia initiala) era de-acum cel mai inalt si tot asa... primul in randul initial era cel mai mic. Baietii nostri:"pai da, marginea de sus a casei era inclinata si raportarea se facea tot la ea". Intr-adevar totul era perfect calculat si asezat, iluzia optica era perfecta.

Negandundu-ne la fortele de atractie, si eu si Rocsana ne-am simtit minunat in atmosfera pregatita cu grija de domnisoara ghid, pe cand baietii nostri...au ramas neatinsi... analisti si sceptici.
Concluziile nostre au fost:
Rocsana si eu : "Suuuuper tare! Mi-a placut."
Dizzy: "Mda. Iluzia era creata de podeaua inclinata..."
Lorin: "Dati-mi un deal si cateva scanduri si fac business in Romania".


Dupa distractia la "Mistery Spot", Dizzy selecteaza urmatoarea oprire tot in Santa Cruz... Santa Cruz Boardwalk Beach.

   
    1. Santa Cruz
    1. Intrarea la Mystery Spot
Daca iti place ce citesti / designul site-ului ...